Cele mai frecvente greșeli care îți distrug renovarea din baie sau bucătărie

Ai verificat duritatea apei?

Refacerea spațiilor umede dintr-o locuință, fie că vorbim despre bucătărie sau baia principală, înseamnă o investiție serioasă, care ajunge adesea la zeci de mii de lei. Totuși, paradoxal, mulți proprietari constată aceleași probleme estetice și practice la doar câteva luni după ce au terminat lucrările. Pe sticla cabinelor de duș apar pete albe, iar pe robinetele negru mat selectate cu atâta grijă se formează cercuri albicioase. Nici jetul din capul de duș nu mai este la fel.

De cele mai multe ori, vinovatul nu este calitatea slabă a materialelor, ci pur și simplu apa. Mai exact, conținutul ridicat de calcar, un detaliu pe care puțini îl iau în calcul când aleg faianța și obiectele sanitare.

În majoritatea regiunilor din România, apa este dură, iar în multe localități depășește 15 grade germane.

Vestea bună este că poți preveni toate astea, dar numai dacă iei măsuri încă din faza de proiectare, nu după ce ai pus deja gresia și faianța în operă.

Iată cinci dintre cele mai întâlnite greșeli în acest sens.

Finisaje alese fără nicio strategie!

Prima eroare este că nimeni nu verifică duritatea apei înainte de a alege finisajele.

Duritatea, exprimată în grade germane, îți arată cât calcar se va depune pe orice suprafață udată. Poți afla valoarea asta din buletinul de analiză al furnizorului local sau, mult mai simplu, cu un tester cu picături. Dispozitivul costă în jur de 60 de lei și îți dă rezultatul în doar cinci minute.

Când indicatorul trece de 14 grade germane, apa e considerată dură, iar petele își vor face apariția în câteva luni. Este un test rapid care îți poate schimba total planurile de renovare și pe care trebuie să-l faci înainte să comanzi materialele.

A doua greșeală înseamnă să alegi finisaje extrem de pretențioase la calcar fără să ai un plan de protecție.

Unele materiale suferă mult mai tare din cauza depunerilor. Ne referim la robinetele negru mat, auriu periat sau bronz, unde urmele albe sar imediat în ochi. Sticla transparentă a dușului, dacă nu are un tratament special anticalcar, pățește același lucru.

Protejezi centrala și boilerul?

La fel și faianța lucioasă în culori închise sau chiuvetele din compozit negru. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la ele. Trebuie doar să știi că, fără o apă tratată, vor cere curățare aproape zilnică, iar soluțiile agresive anticalcar le pot distruge finisajul în timp.

Dacă mergi pe mâna acestor materiale, include protecția apei în bugetul inițial, nu o lăsa pe planul secund.

A treia greșeală este să lași boilerul și centrala termică fără nicio apărare.

Ce vezi pe baterii e doar vârful aisbergului. Același calcar se adună în interiorul boilerului, pe rezistența electrică, în schimbătorul de căldură al centralei și chiar în mașina de spălat vase.

Unde montăm dedurizatorul?

Stratul de calcar funcționează ca o pătură izolatoare, așa că aparatele vor consuma mai mult curent sau gaz ca să încălzească aceeași cantitate de apă și se vor strica mult mai repede.

Cea mai costisitoare greșeală este să uiți să lași loc pentru un dedurizator înainte să montezi finisajele.

Singura soluție completă împotriva calcarului este o stație de dedurizare pentru toată casa, montată pe conducta principală, fix unde intră apa în locuință. Aparatul curăță tot fluxul de apă și îți protejează la pachet robinetele, dușul, boilerul și centrala. Problemele apar când vrei să pui stația după ce ai terminat renovarea.

Dacă n-ai lăsat loc, instalatorul va fi nevoit să spargă faianța, să tragă țevi pe perete sau să modifice racordurile. În schimb, dacă rezervi spațiul de la faza de instalații, montajul durează doar câteva ore.

Ca să fie totul simplu, cere-i instalatorului înainte de finisaje: un loc de aproximativ 60 × 60 cm lângă intrarea apei (în camera tehnică, debara sau garaj), o priză aproape pentru valva electronică, o scurgere la canalizare pentru apa folosită la regenerare și un racord cu by-pass pe conducta principală, ca să poți ocoli stația la nevoie.